Bunul meu prieten, Sorin Satmari, nu putea să plece decât vara către o lume mai liniștită! Nu era bătrân, la cei 72 de ani abia îndrăzneai să te gândești la 65, cu teama de a enunța ceea ce crezi despre bărbatul care avea, încă, alura unui june-prim din peliculele începutului anilor 70. Posesorul unui fler jurnalistic aparte, cu un speech de lord britanic, incisiv, coerent, clamat pe un ton jos, Sorin era spectaculos și harnic în egală măsură. Sunt convins că din locul în care se află, zâmbește discret văzând că Becali a pierdut, la TAS, procesul contra Viitorului lui Hagi. Ba chiar, dacă am fi atenți, l-am vedea cum râde în hohote (acompaniat de prietenii săi Bubu Sotir și Mitică Vișan-Cartouche) aflând că Becali a pierdut pe mâna fostului arbitru farsor Valeriu Argăseală. Nu, n-am chef de Becali, FCSB și toată clica de acolo, oamenii se merită unii pe alții… Mai degrabă aprind o lumânare și-mi șterg lacrima asta de vară, pentru plecarea bunului și vechiului meu prieten, jurnalistul sportiv Sorin Satmari… Cale liniștită, Sorine!
M.C.
