În toamna anului 2012, chiar în ziua alegerilor legislative (uninominale pe atunci), m-am aflat, pentru câteva ore, în câteva sate din Sudul județului. Prin localitățile din Nord, mai fusesem, acolo oamenii sunt mai calmi, își gestionează mai chibzuit trăirile, așa că mă hotărâsem să văd cum stă treaba în Sud… Paradoxal, cel mai animat loc din sat nu era secția de vot, ci… bufetul! Aici, milițianul Blană patrona, mental, un fel de recensământ al celor care votaseră ”așa cum trebuia”, adică în favoarea USL (ai căror candidați nici n-au mai trecut prin zonă după ce au câștigat alegerile!!!) și care, drept recompensă, primeau niște mititei și două beri, evident, din cele mai ieftine. Cum mama dracului o fi ajuns nevinovatul mititel (cu muștar, că e mai ieftin decât mujdeiul) simbolul mitei electorale la români? Am întrebat vreo doi localnici, pe care-i cunoșteam, ce sărbătoresc și pe cine!? Rânjind, cei doi mi-au răspuns că USL-ul face cinste… ”Păi și la viitor nu vă gândiți? Chiar credeți în oamenii ăștia?”, am îndrăznit eu să continui cu întrebările… ”Domnule, dacă dădeau ceva, votam cu ăilalți, că au făcut treabă, dar gurile noastre să nu bea și ele o bere și să nu mănânce un mic?”… Nici nu se sfârșise bine iarna 2012-2013 că am ajuns în aceeași localitate și în același loc, cu alte treburi și alte obiective. La bufet era cam pustiu și am coborât nu doar să-mi iau un pachet de țigări (nici n-am luat, că nu aveau din cele de care fumez eu!), ci și curios să văd cum mai merg treburile prin comună… Înăuntru, cei doi localnici din ziua alegerilor… Trecuseră doar trei luni de la ultima noastră întâlnire… ”Domnule, de ce nu spui la televizor de hoții ăștia, care au promis și nu dau?”… ”Ba spun, spun chiar de dinainte de alegeri, dar spun și de cei care i-au votat pe mici și bere, condamnând toată țara la ceea ce se-ntâmplă acum…”… ”Păi am crezut că va fi bine, așa ziceau…”… ”N-ați crezut, v-a fost poftă de mici și bere!”… ”Și acum, noi ce facem? Dai și matale o bere?”… ”Nu dau, că eu n-am buget de campanie și nici nu vreau vreun vot!”… În urma mea au rămas și nedumeriri și-cel mai probabil-câteva înjurături groase… Dar și zgura votului aiurea, dat de oameni care și-au stabilit un preț extrem de mic pentru vânzarea viitorului lor și-al copiilor lor…
Marius CILIBIA
