Carte: Cronici de cafenea - Mehedințeanul

S-a scurs vara în amintire ca o damă uşoară, care dispare când vede cascheta poliţistului comunitar, de care-i e frică nu pentru că ar amenda-o, ci pentru că cere şi el o “prestaţie”, iar de când cu reducerile salariale… s-a dezobişnuit să mai folosească săpunul. De gel de duş nici nu poate fi vorba… Complet imprevizibilă, toamna ne-a gonit de pe terasele cârciumilor, între pereţii depozitari ai valurilor de fum şi aromelor de cafea sau ceai. Despre mirosurile acre de băuturi trezite nu prea mai poate fi vorba, că sunt tot mai puţini ăia care consumă “spirtoase”; doar câţiva s-ar mai dedulci la o bere, da’ pe vremea asta rece… Aşa că, spre uimirea mea, descopăr că românaşul a făcut o bruscă pasiune pentru ceaiuri, în special de fructe; cu cafelele mai uşor, că fac rău la tensiune. Dacă n-ai şti unde eşti, văzând atâtea căni sau pahare cu ceaiuri pe mesele stabilimentelor, te-ai crede la Londra, da’ nu-i cazul!