Tarifele impuse de autorităţi niciodată nu au fost pe placul comercianţilor. O Ordonanţă a Primăriei Turnu Severin din 27 iunie 1921 prin care se stabileau preţuri maximale în localuri a pus pe jar patronii de restaurante, bituri, cafenele, cofetării şi berării.
FOTO Facebook Drobeta Turnu Severin legendă și realitate
În vara anului 1921, patronii de restaurante, bituri, cafenele, cofetării şi berării din Turnu Severin s-au considerat „loviţi greu şi pe nedrept” de Ordonanţa nr. 2 a Primăriei oraşului prin care se stabiliseră nişte preţuri maximale pentru localurile de consumaţie, tarife pe care dacă nu le respectau riscau amenzi usturătoare. La aceea dată, Primăria oraşului spunea că a luat această măsură pentru a înlătura „specula ce continuă a se face cu articolele de alimentare a populaţiei, având în vedere că atât carnea, zarzavaturile şi celelalte articole de băcănie s-au ieftinit”.
„Pe baza tarifului oficial se vor întocmi de patronii localurilor liste scrise în româneşte, de consumaţiile ce fac obiectul comerţului fiecărui local şi care vor sta pe mese la dispoziţiunea publicului consumator. Ori de câte ori un client va ocupa o masă şi va cere o consumaţiune, chelnerul va prezenta lista cu preţurile fixate”, se specifica în ordonanţa respectivă. Chiar şi clienţii erau obligaţi să nu plătească preţuri mai mari decât cele fixate prin tariful respectiv al localului şi să comunice imediat primarului, agentului de poliţie sau control abaterile patronului, altfel riscând să suporte o contravenţie. Şi sancţiunile erau extrem de usturătoare: amendă de la 100-5000 de lei pentru patronii car nu aveau afişat preţurile, amendă de la 100 – 10000 de lei patronului care a vândut cu preţ mai mare decât cel fixat. „Pedeapsa se aplică în mod solidar atât în persoana patronilor localurilor, cât şi clientului, care, plătind preţuri mai mari decât cele prevăzute în tarif, provoacă ridicarea preţurilor alimentelor.
Patronii de restaurante nu au stat cu mâinile în sân şi s-au adresat Primăriei Turnu Severin cu o petiţie explicând edililor că „în joc e viaţa familiilor noastre şi a unei întregi branşe negustoreşti”.
„La carne a scăzut 1 leu la kg şi nouă 2 lei la porţie, aceasta este egal cu 5 lei mai jos – mâncarea nu se face fără zarzavat, untură. Vinurile, în special, băutura este un aliment de lux, nu e necesar oamenilor, şi cei nevoiaşi se resemnează, bând apă. Sifonul nu l-au ieftinit fabricanţii, întâi obligaţi pe dânşii, un sifon mic costă 50 de bani, iar unul mare 1 leu, şi le aduc într-o stare de plâns, tăvălite prin noroi. Deci trebuie spălate, curăţate, răcite – gheaţa este enorm de scumpă şi de proastă calitate. Dacă mai punem şi cortegiul nemăsurat de cheltuieli şi de dări, unde e profitul nostru? Ar însemna să ne ruinăm pe noi şi familiile noastre în câteva luni”, se arată în plângerea făcută către Comisia Interimară a oraşului Turnu Severin împotriva „măsurilor dure impuse de primărie în domeniul fiscal”. (documentul se găseşte în Arhivele Naţionale Mehedinţi).
Dată fiind situaţia expusă edililor, negustorii cereau ca plângerea lor să fie ascultată şi studiată „căci e o chestiune de dreptate şi umanitate, iar nu de speculă; preţurile ce ni le impuneţi, dacă le-am pune faţă în faţă cu materialul brut, cu dările şi cheltuielile noastre, ar părea ridicole”.
Petiţia era semnată de cei mai importanţi negustori de la aceea vreme din Turnu Severin, printre care amintim: Ion Gordin – restaurant „Traian”, George Panteluţ – Central, D.C.Belimace – Piaţa Radu Negru nr. 9, Naum Costea –Hotel Orient, V. Diaconescu – Restaurant Carpaţi.
