Activismul, în sensul general, poate fi descris ca acţiunea intenţională pentru a realiza schimbări sociale şi politice. Această acţiune este pentru sau contra unui argument adesea controversat.
Cuvântul „activism” este considerat adesea sinonim cu protest sau dizident, dar activismul poate fi practicat de multiple orientări politice şi poate lua o mare varietate de forme, de la scrisori la ziare sau politicieni, campanii politice, activism economic (precum boicoturile sau afaceri preferenţiale), curse, bloguri, marşuri stradale, greve (prin oprirea lucrului sau greva foamei), sau chiar tactici de gherilă. În cazurile mai disputate, un activist poate fi numit luptător pentru libertate de unii şi terorist de alţii, în funcţie de partea de care se situează comentatorul.
În unele cazuri activismul nu are nimic de a face cu protestul sau confruntarea: de exemplu, unii activişti religioşi, feminişti sau vegetarieni încearcă să convingă oamenii să se schimbe în mod direct, nu prin modificarea legislaţiei de către guvern.
Activismul pe Internet (cunoscut şi ca e-activism, advocacy electronic, ciberactivism, e-campanii) este folosirea tehnologiei comunicaţiilor precum email, situri web şi podcasturi pentru diferite forme de activism în scopul unei mai rapide comunicări dinspre iniţiatori şi pentru a livra mesajele unei audienţe mult mai mare. Aceste tehnologii Internet sunt folosite în scopul obţinerii de fonduri, pentru lobby, voluntariat, dezvoltarea de comunităţi, organizare, etc.
Sandor Vegh împarte activismul online în trei mari categorii: conştientizare/advocacy, organizare/mobilizare, şi acţiune/reacţiune.
Internetul este resursa cheie pentru activiştii independenţi sau e-activişti, în special cei ale căror mesaje se împotrivesc curentului principal. „În special când se produce o violare serioasă a drepturilor omului, Internetul este esenţial pentru raportarea atrocităţilor în exterior („Classifying Forms of Online Activism: The Case of Cyberprotests Against the World Bank” in Cyberactivism: Online Activism in Theory and Practice pp. 72-73. Eds. Ayers, Michael D., Mccaughey, Martha. Copyright 2003, Routledge, New York, NY). Liste de discuţii precum BurmaNet şi China News Digest ajută la diseminarea ştirilor care altfel ar fi inaccesibile în aceste ţări.
Activiştii pe Internet folosesc de asemenea petiţii electronice (e-petiţii) care sunt transmise guvernelor şi organizaţiilor pentru a determina schimbări pozitive în politică şi a protesta împotriva multor probleme, de la comerţul cu arme la teste pe animale. Multe organizaţii non-profit şi caritabile folosesc aceste metode, transmiţând petiţii prin email membrilor înscrişi pe listele de discuţii şi solicitând semnarea lor. Siturile imortante de reţele sociale sunt de asemenea instrumente utile pentru e-activişti.
Internetul permite unor organizaţii precum organizaţiile neguvernamentale să comunice ieftin şi rapid cu membrii lor. Mitingurile şi protestele pot fi organizate şi ajutate atât de către organizatori cât şi de participanţi. Lobby se realizează de asemenea mai uşor prin Internet, cu ajutorul mesajelor transmise în masă şi a abilităţii de a răspândi un mesaj cât mai mult cu costuri minime. (Personal, la solicitarea unei organizaţii americane pentru protecţia animalelor, am folosit o metodă de tip viral marketing, utilizată de obicei în marketingul pe Internet, pentru a răspândi mesajul acestei organizaţii: am creat trei ghiduri pentru diferite animale (reptile, păsări şi peşti), în care am inclus mesajul organizaţiei şi pe care le-am transpus în module ale diferitelor sisteme de management al conţinutului (PHP-Nuke, XOOPS, Joomla, PostNuke, etc.), oferindu-le gratuit tuturor webmasterilor şi proprietarilor de situri care doreau să îşi îmbogăţească conţinutul siturilor cu astfel de ghiduri. În circa două luni, ghidurile respective au fost incluse în mii de situri web, cu un trafic total zilnic de milioane de vizitatori interesaţi de aceste animale. Impactul mesajului a fost deosebit.)
Organizarea/mobilizarea se referă la activităţi care au loc doar online, doar offline (în sistem clasic) dar organizate online, sau o combinaţie a acestor două variante.
Acţiunea/reacţiunea este o categorie care constă în principal din astfel de acţiuni. Atacurile denial-of-service, preluarea şi vandalizarea unor situri web, încărcarea de cai troieni şi spamuri, sunt toate exemple de activism pe Internet efectuate la limita sau dincolo de limita legalităţii. Multe din aceste tipuri de „acţiuni direct” poartă numele de hacktivism.(„Classifying Forms of Online Activism: The Case of Cyberprotests Against the World Bank” in Cyberactivism: Online Activism in Theory and Practice pp. 71-95. Eds. Ayers, Michael D., Mccaughey, Martha. Copyright 2003, Routledge, New York, NY)
(Extras din cartea Harta politică – Dicţionar explicativ)
