Au trecut 28 de ani! Este mult, mai ales pentru cei care și-au așezat speranțele în soarele rece al acelor zile și-n nopțile luminate de știrile difuzate de ”Europa Liberă” în sângerosul mijloc de Decembrie al anului 1989. Și ce s-a întâmplat? Am acumulat speranțe (cât cuprinde), am contabilizat izbânzi (puține) și ne-am acoperit de suferințe (infinite)… Timișoara a dat nobilul exemplu al sacrificiului, a suflat cu gurile morților ei în trâmbițele redeșteptării, iar Țara s-a trezit… Numai că sângele eroilor abia se uscase, trupurile abia se răciseră și bolșevicii au început Contrarevoluția… Persuasiv, perfid, eficient, mizând pe incertitudinea sentimentelor, pe cultura politică precară a unui popor condus peste 40 de ani de activiști zeloși. Și le-a reușit! Încet, sistematic, Legislativul și Administrația au fost acaparate de activiștii din valul doi, ba chiar de interlopi, iar oamenii au rămas să-și rumege suferințele. Luminații politic, cei cu conștiința trează, au fost contracarați de o logică ieftină: ”Ei n-au mâncat, ca noi, salam cu soia!”; îndepărtați cu sloganuri ieftine: ”Nu ne vindem țara!”, sancționați de un aparat represiv manipulat diabolic. În zilele alea, de acum 28 de ani, cu soarele rece, de iarnă, luminându-le nădejdile, unii (puțini) și-au pus speranțele în Rege, alții (cei mai mulți) în Dumnezeu… Regele nu mai este, Dumnezeu a rămas acolo, în inimile noastre-Puternic, Bun, Drept… Rămânem La Mila Lui!
Marius Cilibia
In fapt, contrarevolutia, cel putin sub aspect teoretic, a inceput cu cel putin trei ani inainte de lovilutie. Totul a fost pregatit minutios, iar preluarea puterii de catre securisti a fost de atunci decisa. Mie mi-a spus cineva, un raspindac de la locul de munca (Santierul Naval Oltenita) (care persoana, mai tirziu, recent, mi-am dat seama, era foarte probabil informator – deci raspindac), inca prin 1986, ca unul, Iliescu, o sa fie „viitorul presedinte al Romaniei”. Mi-am adus aminte de discutia respectiva cind Iliescu a aparut pe la televiziuni…
Acuma, nu e rau ca totul a fost pregatit din timp, ci rau este ca s-a decis ce s-a decis, decizii ale caror urmari, iata, ne chinuie astazi mai mult decit oricind in ultimii 28 de ani, pentru ca aceste chinuri s-au adunat…
(cont.)
Dar, ceea ce vreau sa spun este ca aceasta soarta ne-a fost pecetluita inca cu mult timp inainte ca noi sa stim… Ce sa-i facem ?! – asa se scrie istoria… Probabil ca nici organizatorii externi nu se asteptau la un astfel de deznodamint… Si totusi, in ziua de azi, este bine ca sint multi care, in afara de mila Celui de sus, se mai bazeaza si pe fortele lor si #rezista…
încet-încet, se va reconstitui adevărul… Sărbători fericite, alături de cei dragi, Dane!
Marius, multumesc de urari, si asisjderea ! Si, pentru ca totusi sintem la mila Domnului, cum spui, atunci sa ne uram sa ne ajute pe toti sa fim mai normali si mai buni, si, mai ales, sanatosi !
Adevarul nu mai este foarte important acum… Dar, in orice caz, sper ca nu crede nimeni ca un sir de revolutii, in tari conduse de regimuri exclusiv de forta, dictatoriale, se poate petrece in 4 luni, numai prin simpatie. In fapt, caderea comunismului a inceput, probabil, sa fie pregatita inca de pe vremea Teheranului si Yaltei, iar una dintre actiunile de baza a fost crearea postului Europa Libera, prin anii ’50. Se pare ca ceva asemanator a fost si la 1848, in care masoneria ar fi avut un rol de baza… Cam acesta este adevarul…