Frig uscat, închis, urât
Și în Cer și pe Pământ…
Cam mofluz, cam despletit,
Urduros și ne-ngrijit,
Zdrențăros și rupt în cur,
Uitându-se primprejur,
C-un ochi cam învinețit,
Vechiul an tot a venit
Ca-n orice sfârșit de An,
Să ureze cu elan:
”Aho, Aho, de Noul An,
Pentru-orice mehedințean!
Să vă fie casa plină
Cu belșug și cu Lumină!
Nu ca-n Anul ce-a trecut,
Care-a fost sărac, urât…
Plin, cum știți, doar cu scandal
Mediatic și penal…
Pe Liviu, Călin, Ciordache,
Puși, cum știți, doar pe furate,
Să-i uităm, că-s trecători,
Ca alții-naintea lor!
Aho, Aho, deci mai urați,
Și de rele să uitați!
Știu că sunteți supărați,
Și flămânzi și-ngrijorați;
Frigul v-a trecut prin țoale,
Buzunarele sunt goale,
Mulți s-au dus spre vest, prin Franța,
C-aici și-au pierdut speranța…
Dar de vrea Cel Bun, de Sus,
Vă întoarceți din Apus,
Că aici ni-i rădăcina
Și-om putea scăpa de vina
De-a alege trădători
Pe post de conducători!
Ia mai mânați, măi flăcăi,
Și sunați din zurgălăi!
Hăi, Hăi!
Da, eu știu, e Plugușor,
Dar la mine în obor,
N-am găsit nici car, nici plug,
Nici vite de pus la jug;
Doar o bicicletă veche
Și nu sunt într-o ureche,
Ca să vin să vă urez
Obosit, că pedalez.
Că sunt străzile cam sparte,
Chiar dac-au fost asfaltate…
Și mă freacă șeaua-n dos,
De-aia sunt cam zdrențăros.
Deci, veni pe jos, ăst an,
Tot eu sunt, Badea Traian,
Și vă spun c-un glas ușor,
Să aveți belșug și spor!
Ca să vă fie bun anul…
Să citiți Mehedințeanul!”
Zise Moșul, și se duse,
Tot pe jos, precum venise…,
Șchiopătând și-nfrigurat…
Ca un an ce s-a-ncheiat.
La anul și la mulți ani!
