Din 2012 încoace asistăm (ba chiar suntem victimele ei!) la cea mai sinistră operațiune de reinstaurare a dictaturii în România! Dezbinați, prăbușiți moral, sărăciți și dezamăgiți, românii, într-un număr considerabil, dar insuficient, s-au opus, prin ieșiri în stradă, luări de poziție… Nu-i de ajuns și Restaurația, cel puțin vremelnic, va reuși. Acțiunile politicienilor corupți nu mă dezamăgesc, erau de așteptat, chiar dacă speram că va trece mult timp până se vor materializa, iar Nația, cu trecerea timpului, se va ”coace”, va avea tăria și maturitatea să le respingă. N-a fost așa… Mai mult mă surprind și-mi lasă un gust amar ”explicațiile” și rânjetele susținătorilor… ”Lasă, că nici Orban n-ar fi fost mai breaz! El cântă la mandolină…” … Păi cine a vorbit de Orban?, îi întreb. Alegerile le-a câștigat Alianța PSD-ALDE, ei trebuie să numească premierul. Dintre toți cei care compun uriașa construcție politică, doamna Dăncilă este cea mai pregătită, cea mai abilă în Diplomație, cea mai reprezentativă pentru voi, socialiștii? ”Aaaaaa, zic ei, nu vreți să ia liberalii Puterea?”… Nu, pentru că voința mea nu contează în raport cu expresia majorității. Mai cred că lucrurile se pot face bine și dintr-o parte și din alta, dacă nu sunt subordonate intereselor mafiote ale unor grupuri și grupulețe ușor de identificat. Nedumeriți, încă, interlocutorii rânjesc satisfăcuți de faptul că vine data când își încasează ajutorul social, sau pensia (mică), sau se apropie data când se vor dedulci cu doi-trei mititei și-o sticlă de bere… Gratis… Ca să nu încheie discuția prea abrupt, îmi cer, de regulă, o țigare… Nu mai răspund unor astfel de solicitări și nu pentru că tutunul dăunează grav sănătății, ci pentru că… mi-e silă…
Marius CILIBIA
Iata ce spune un sit de istorie a Romaniei:
<>
Ceea ce nu se spune este ca acestea sint dictaturile auto-declarate. Dupa anul de (diz)gratie 1989, in Romania dictatura a continuat, sub o forma diminuata, nedeclarata, comunistoida, pina in ziua de azi. A existat o perioada de destindere, intre 2004 si 2013, cind, aparent, Romania incepe sa instaureze democratia moderna. Aceasta perioada a fost generata de intrarea in NATO, in 2004, si apoi in UE, in 2007. Pentru intrarea in UE a fost necesara schimbarea structurii legislative si institutionale. Dupa intrarea in UE au aparut fondurile europene. Inainte de intrarea in UE s-au jefuit toate retrocedarile. Legislatia UE facea imposibila pastrarea retrocedarilor jefuite, si alocarea preferentiala a fondurilor europene.
Sistemul legislativ de tip european a functionat, in forma incipienta, pina prin 2013 (cind „zanganeau catusele”), cind fortele care nu au incetat sa conduca sociatatea romaneasca (Securitatea) si-au dat seama ca cu o astfel de legislatie le va scoate treptat de la conducere, reducind jaful.
Incepind de prin 2013 (cind s-a eliminat brusc „zanganitul catuselor”), Romania a fost trasa, treptat, inapoi, din ce in ce mai mult, spre dictatura comunistoida, care se estompase, dar nu disparuse nicidecum. Acum s-a ajuns in situatia in care sintem nevoiti sa admiram perioadele FSNist-Iliescene, si sa credem ca ele au fost miere, fata de ce va urma.
Personal, nu cred ca o tara, mai ales europeana, poate fi condusa in acest fel, cu succes, in ziua de azi. Cred ca aceasta dictatura va avea o viata foarte scurta, Nu stiu cum Romania se va debarasa de ea, dar mi se pare imposibil sa cred ca orice tip de dictatura sa poata exista, in conditiile respective.
(cont).
Vad ca citatul nu apare… Acesta este:
„Cu data de 11 februarie 1938 ia sfârşit democraţia în România şi începe epoca dictaturilor ( Dictatura carlistă, regimul legionar, regimul antonescian, regimul comunist).”
(cont.)
In mod obisnuit, zanganitul catuselor exista in orice tara cit de cit normala si civilizata din lume. Numai ca acolo acest zanganit nu se aude prea tare, pentru ca s-a ajuns in situatia ca acest zanganit sa fie invatatura de minte, si sa nu existe prea multi amatori pentru purtatul acestora. In Romania, din pacate, exista o multitudine de persoane care ar trebui sa poarte aceste catuse, asa ca zanganitul a fost, si ar fi din nou asurzitor, cel putin pentru inceput. Dar, vai !, cei care ar trebui sa poarte aceste catuse sint chiar cei care au ajuns la conducerea tarii – nu democratic, asa cum cred dinsii, ci prin inselatorie, prin distrugerea partidelor de opozitie, prin modificarea legilor alegerilor in favoarea lor si prin alte metode asemanatoare, total imorale sau / si ilegale, sau / si ilogice, sau / si viciate tehnic.
In perioada de citeva luni, cind incepuse sa se auda zanganitul catuselor, Romania chiar incepuse sa para ca este o tara care incepe sa reintre sub controlul legilor, sa devina functionala. Vedeai oameni, functionari la stat, care erau deja inspaimintati de ceea ce facusera, si care erau pe punctul de a incepe sa reintre in legalitate. Din pacate, perioada respectiva a fost mult prea scurta, si (re)intrarea functionarii tari in legalitate nu s-a intimplat.
(cont.)
Perioada in care Romania a intrat, aparent, intr-un regim democratic, a coincis cu perioada in care Traian Basescu a fost presedinte. Presedintia Basescu (nu prea grozava, dar mai rasarita ceva decit restul) a fost doar o intimplare, sau a fost ceva programat de fortele securistice, pentru a intra astfel in posesia fondurilor europene ? Poate istoria o va spune…
(cont.)
Pentru ca nu trebuie sa uitam enormitatea de lipsa de judecata logico-sociala, eclatant (pentru a cita niste clasici in viata) exprimata public de catre (ex) presedintele Basescu, la trei saptamini dupa terminarea ultimului mandat, cu referire la fondurile europene: „Este mai bine sa se fure, decit sa nu se ia deloc” !!!
Aici dinsul, desigur, nu exprima o parere personala, ci un principiu de conducere a tarii, emanat evident de catre servicii.
(cont.)
Romania a ajuns la un pas de a deveni un „no man’s land” la marginea Europei, putind ajunge, in scurt timp, mult mai rau decit Grecia, exemplul cel mai negativ de disfunctie nationala in cadrul Uniunii Europene. Cu sistemul de legi care se prefigureaza primariile, ministerele, etc. vor putea face, fara frica, ceea ce doresc, sau ceea ce li se ordona, indiferent daca este legal sau nu. Se va instaura bunul plac al dictaturii comunistoide (a proletariatului).
(cont.)
Cel putin, dictaturile comuniste, dirijate de la Moscova, erau obligate sa pastreze macar aparentele unei corectitudini sociale maxime si universale, in numele careia chiar existau, si care erau definite ca atare chiar in cartile de capatii ale filozofiilor comuniste.
In cazul Romaniei actuale, nu mai exista nici un fel de filozofie directoare a metodelor de conducere, astfel ca singurul criteriu a ramas bunul plac securistic.