Când păstorul este prost, turma-i bezmetică! Acesta este un adevăr care a fost probat, din nou, pe pielea creștinilor ce s-au nevoit să meargă la Hramul Preacuvioasei Parascheva, la Sfânta Mănăstire din Gura Motrului. Drumul din sat seamănă mai mult a șleau pentru care din mijloc de secol 19!!! În cea mai periculoasă curbă, șleaul este atât de denivelat, încât doar mașinile de teren pot oferi o oarecare siguranță, iar circulația în ambele sensuri, simultan, este imposibilă chiar și pe vreme bună… Dar asta este altă chestiune, pe care o vom trata separat, mai ales că primarul comunei Butoiești, ar putea da altă dimensiune interesului arătat pentru această localitate înnobilată de renumitul lăcaș de cult… Asta dacă s-ar pricepe… Slujba a fost una normală, atât pentru pelerinii aflați în Biserică (circa 100), cât și pentru cele câteva zeci, care au ascultat rugăciunile și Sfânta Evanghelie în curtea Mănăstirii. Numai că, după Sfânta Slujbă a urmat o predică, ținută, fără har, fără implicare, fără miez, de o voce anostă, care n-a avut niciun mesaj, pe parcursul celor peste 45 de minute, reușind să rostească doar platitudini, pigmentate, către final, de niște…. prostii, din care remarcăm afirmația că ”…Sistemul care, în schimbul a milioane de euro, încearcă să descreștineze poporul acesta”… Halucinant!!! Enoriașii murmurau, doborâți de dureri de șale, femeile acopereau vocea preotului slujitor, copiii ridicau glas mare, iar o parte din pelerinii bărbați stăteau cu pălăriile, căciulile și șepcile pe cap, în curtea Mănăstirii și-n Pridvorul Sfintei Biserici, dovedind că pelerinajul riscă să se transforme într-un simplu curent de modă. În același Pridvor am constatat, cu adâncă mâhnire, că vechea pictură este acoperită cu inscripții scrijelite, gen ”Alin-2017”, ”Dan-Lili”, ”Țoșcovici-Scăești”, ”Dobrică Ionescu”, ”Valy-Ramona” și altele de acest gen, care te fac să-ți pleci privirile rușinat. De sub lespedea sa de mormânt, Eufrosin Poteca o fi privit nedumerit cum pelerinii se sprijineau obosiți și guralivi de grilajul locului său de veci… La sfârșit, îmbulzeală, voci ridicate în Biserică, aglomerație și celebra explicație oltenească: Hai, c-o făcurăm și pe asta!
Marius CILIBIA
Ma rog, parerile asupra calitatii drumului care duce la minastire pot fi impartie. Nu am parcurs acel drum, dar imi imaginez, cred, destul de bine, cum arata, dat fiind ca am parcurs drumuri probabil foarte similare, prin Apuseni, si pe la Vulcanii Noroiosi.
Dar, daca sintem persoane optimiste, putem vedea acel drum ca una din penitentele (destul de mici) pe care trebuie sa la practice orice pelerin care se respecta, si care crede in pelerinaj. In plus, un drum bun ar fi adus la minastire nu 100, ci 1000 de „pelerini”, si ale lor mijloace motorizate de pelerinaj, vesnic inmultitele prin partenogeneza automobile.
In cazul minastirilor, este greu de stiut unde trebuie stabilit echilibrul: mai multi credinciosi la slujba, sau pastrarea misticismului si a traditiei, prin nealterarea traseelor de acces si a posibilitatilor de cazare si alimentatie din proximitate… Am fost recent la minastirea Caraiman: o „mare” de masina si de „pelerini. Este adevarat, mai multi credinciosi inseamna mai multe donatii, dar inseamna si pierderea harului, a spiritualitatii.
Trebuie multa intelepciune (pe care conducatorii din ultimii 30 de ani ai Romaniei evident nu au avut-o, si cu atit mai putin o au) pentru a stabili un echilibru solid intre credinta, progres, populatie, si locurile de cult.