OLTENIA-POLUL IMBECILITĂȚII ADMINISTRATIVE!

După Momentul Decembrie 1989, o seamă întreagă de indivizi, fără vocație administrativă, dar cu nebănuite resurse de ambiție și parvenitism, și-au făcut loc în fruntea comunităților locale pe unul din următoarele criterii: ”…e băiat bun…”, ”are neamul mare și nici nu-i așa al dracului ca ălălalt, mai închide ochii…”, ”e sculă, nene, și mai e și prieten cu…”… Adică, nimic despre competență, doar despre învârteli, conjuncturi și veleitarism… În consecință, o simplă traversare a Olteniei te aduce-n starea de maestru al înjurăturilor! Deși locul este drept ca-n palmă, privirea nereușind să se împiedice nici de-o colină cât de mică (doar ceva pâlcuri de salcâmi, plop sau tufăriș bucurând retina), Filiașul, nici după 30 de ani de ”cârmuire democrată” nu are o centură ocolitoare! Așadar, de-a lungul celor 14,8 kilometri de șosea europeană care-l străbat, mergi folosind doar vitezele 1 și 2, bară la bară, voiaj punctat și de desele staționări pentru a permite cetățenilor din Filiași să ”promedaneze” pe extrem de desele treceri de pietoni… Nu fac nicio trimitere la unica culoare politică a tuturor celor ce au ocupat fotoliul de primar din 1990 încoace, dar chiar toți să fie la fel de dezinteresați? Că de imbecili, nu se pune problema, exemplu stând și conducerea Consiliului Județean, Prefectura și numeroșii parlamentari doljeni care s-au burdușit de pensii speciale, fără să facă, după cum se vede, nimic! Aaaa, ceva spoieli de școli, inaugurarea câte unei latrine din mediul școlar rural și-evident-niște chermeze electorale. Ba, de curând, chiar și demolarea unui local istoric, unde funcționa un liceu sanitar… În replică, uitându-ne doar către Caraș-Severin, un județ al cărui sol submontan este, pe alocuri, stâncos, cu peisaj extrem de variat și accidentat, are centuri ocolitoare la aproape toate localitățile! Nu vorbesc de Caransebeș, ci de Plugova, Domașnea, etc… Acolo se poate… Cum cobori mai spre sud, pe la Castranova, Apele Vii, îți stă mintea-n loc, când în același peisaj plan, obositor, de stepă, parcurgi un traseu de coșmar, plin de serpentine și viraje în vârf de ac, chiar prin mijlocul localităților. Am stat de vorbă cu 3-4 primari din zonă. Despre unul, am aflat că fusese șef de atelaj înainte de Crăciunul anului 1989. Acum frământa ecusonul plastifiat, pe care scria ”Primar”, între degete și-l mai trecea, din când în când, cu trăiri evidente, prin dantura destul de ciobită… Privea, apoi, concentrat, la ce scotea cu colțul ecusonului, pescuind resturile cu limba…. Altul se scobea, destul de des, cu pixul (inscripționat cu sigla partidului pe care-l reprezenta) în ureche. Se pare că cea dreaptă era muuuulllltttt mai încărcată decât opozabila ei… Și dă-i și luptă! Că vom face, că vom drege, că oamenii apreciază… Păi apreciază chermezele, alimentele, ajutoarele și toate celelalte pomeni pe care le faceți, aleșilor, nu munca, nu creativitatea, că alea nu există, IMBECILILOR! De vină sunt, desigur, și ei, cei care v-au ales, dar, în special, formațiunile politice care promovează astfel de specimene! Păi, ei, alegătorii, pe cine să voteze, dacă toată fauna e o apă și-un pământ!? De ce, oare, în Ardeal, Banat, în Crișana, pe alocuri, în Bucovina, se poate, iar în sud și în Moldova, ba? Sigur, sunt și excepții, dar atât de rare…

Marius Cilibia