După Momentul Decembrie 1989, o seamă întreagă de indivizi, fără vocație administrativă, dar cu nebănuite resurse de ambiție și parvenitism, și-au făcut loc în fruntea comunităților locale pe unul din următoarele criterii: ”…e băiat bun…”, ”are neamul mare și nici nu-i așa al dracului ca ălălalt, mai închide ochii…”, ”e sculă, nene, și mai e și prieten cu…”… Adică, nimic despre competență, doar despre învârteli, conjuncturi și veleitarism… În consecință, o simplă traversare a Olteniei te aduce-n starea de maestru al înjurăturilor! Deși locul este drept ca-n palmă, privirea nereușind să se împiedice nici de-o colină cât de mică (doar ceva pâlcuri de salcâmi, plop sau tufăriș bucurând retina), Filiașul, nici după 30 de ani de ”cârmuire democrată” nu are o centură ocolitoare! Așadar, de-a lungul celor 14,8 kilometri de șosea europeană care-l străbat, mergi folosind doar vitezele 1 și 2, bară la bară, voiaj punctat și de desele staționări pentru a permite cetățenilor din Filiași să ”promedaneze” pe extrem de desele treceri de pietoni… Nu fac nicio trimitere la unica culoare politică a tuturor celor ce au ocupat fotoliul de primar din 1990 încoace, dar chiar toți să fie la fel de dezinteresați? Că de imbecili, nu se pune problema, exemplu stând și conducerea Consiliului Județean, Prefectura și numeroșii parlamentari doljeni care s-au burdușit de pensii speciale, fără să facă, după cum se vede, nimic! Aaaa, ceva spoieli de școli, inaugurarea câte unei latrine din mediul școlar rural și-evident-niște chermeze electorale. Ba, de curând, chiar și demolarea unui local istoric, unde funcționa un liceu sanitar… În replică, uitându-ne doar către Caraș-Severin, un județ al cărui sol submontan este, pe alocuri, stâncos, cu peisaj extrem de variat și accidentat, are centuri ocolitoare la aproape toate localitățile! Nu vorbesc de Caransebeș, ci de Plugova, Domașnea, etc… Acolo se poate… Cum cobori mai spre sud, pe la Castranova, Apele Vii, îți stă mintea-n loc, când în același peisaj plan, obositor, de stepă, parcurgi un traseu de coșmar, plin de serpentine și viraje în vârf de ac, chiar prin mijlocul localităților. Am stat de vorbă cu 3-4 primari din zonă. Despre unul, am aflat că fusese șef de atelaj înainte de Crăciunul anului 1989. Acum frământa ecusonul plastifiat, pe care scria ”Primar”, între degete și-l mai trecea, din când în când, cu trăiri evidente, prin dantura destul de ciobită… Privea, apoi, concentrat, la ce scotea cu colțul ecusonului, pescuind resturile cu limba…. Altul se scobea, destul de des, cu pixul (inscripționat cu sigla partidului pe care-l reprezenta) în ureche. Se pare că cea dreaptă era muuuulllltttt mai încărcată decât opozabila ei… Și dă-i și luptă! Că vom face, că vom drege, că oamenii apreciază… Păi apreciază chermezele, alimentele, ajutoarele și toate celelalte pomeni pe care le faceți, aleșilor, nu munca, nu creativitatea, că alea nu există, IMBECILILOR! De vină sunt, desigur, și ei, cei care v-au ales, dar, în special, formațiunile politice care promovează astfel de specimene! Păi, ei, alegătorii, pe cine să voteze, dacă toată fauna e o apă și-un pământ!? De ce, oare, în Ardeal, Banat, în Crișana, pe alocuri, în Bucovina, se poate, iar în sud și în Moldova, ba? Sigur, sunt și excepții, dar atât de rare…
Marius Cilibia
Domnule, este deja un lucru bine cunoscut ca populatia din Ardeal este mai bine crescuta (cei 7 ani de acasa) decit populatia din Sud (Muntenia, Oltenia) si din Est (Moldova).Si asta datorita influentei imperiului Austro-Ungar, care a adus (cit s-a putut) civilizatia central europeana acolo. De asemenea se stie ca Moldovenii sint mai molcomi, iar regatenii sint mai iuti, mai agresivi. Toate aceste combinatii au dus la existent unor exemplare umane de genul celor despre care este articolul. Chiar si in Sud existadiferente intre oameni, in sensul ca daca se merge spre vestul Mehedintiului, oamenii sint ceva mai civilizati decit cei din Teleorman, de exemplu (teleormaneni pe care i-am vazut cu prisosinta la lucru in ultimii doi ani si ceva). Deci situatia descrisa era, din pacate, usor de imaginat, si de asteptat…
Treizeci de ani de conducere fesenist-pesedist-aldist-securist-sereista nu puteau duce decit la dezastrul material si uman la care asistam acum…
(cont.)
A fost foarte interesant pentru mine sa parcurg (din nou) recent muntii Banatului, pentru a vedea diferentele dintre existenta investitiilor austro-ungare in zona (cai ferate, industria lemnului, locuinte si localitati pentru angajati, orasele noi – Oravita, Berzasca, etc.), chiar daca vechi de 200 de ani, si lipsa acestor investitii in restul Sudului…
Pertinente observații, Dan Pleșoianu, așa cum sunt, de regulă, cele din comentariile tale. Cu o singură chestie nu sunt de acord: formularea Imperiul austro-ungar. De ce? Pentru că dualismul care cuprinde și componenta maghiară s-a născut abia în 1869, prin strădaniile contelui Esterhazy, rezistând fix 50 de ani (până la Pacea de la Trianon-1919). Altfel, Imperiul a fost AUSTRIAC sau HABSBURGIC. Punct. Dar Banatul are și un trecut otoman mult mai pronunțat decât în Valahia sau Moldova, de Oltenia nici nu mai vorbesc. A propos, Oltenia n-a fost sub dominație străină (austriacă) decât vreo 30 de ani, între pacea de la Passarowitz și cea de la Karlovitz… Revenind la Banat, sunt bine cunoscute faptele că la Timișoara (până când Banatul a fost câștigat de Eugeniu de Savoia, pentru Habsburgi) guverna un pașă, iar la Mehadia un bey… Iar investițiile de la Reșița, Călan și Hunedoara, precum și amenajările de la Băile Herculane, ca să dau doar câteva exemple, sunt – exclusiv – austriece. Așadar, cred, cauzele sunt mult mai profunde…