Când Crin Antonescu a rupt USL-ul și a părăsit guvernarea, în urmă cu ceva mai bine de 5 ani, momentul care a șocat n-a fost nici gestul, nici discursul președintelui Senatului de la acea vreme. Nu, ceea ce a rămas în conștiința publică, a fost felul în care Tăriceanu, Călin Popescu Tăriceanu, s-a îndreptat singur către Palatul Victoria, cu mers clătinat, ca în transă, părăsindu-și colegii și mergând să sărute imineii pașei Victor Ponta. Este clar că foarte puțini români l-au simpatizat atunci, dar și mai puțini l-au înțeles. Pe urmă, folosind la greu motoarele psd-iste Ponta și Dragnea, Tăriceanu a construit ALDE, partid ce avea să devină parlamentar, întărit cu vechii migratori: Vosganian, Norica Nicolai, Chițoiu, Rușanu, Meleșcanu… Atins în orgoliu de nerespectarea angajamentelor asumate de PSD, nesusținut pentru candidatura la fotoliul prezidențial (PSD s-a speriat de scorul de sub 5% obținut de ALDE la alegerile pentru Parlamentul European), Tăriceanu s-a întors în brațele lui Ponta! Numai că, la fel ca în urmă cu 5 ani, pare să se fi întors (aproape) singur… Meleșcanu a dat tonul dezertărilor din trena intereselor personale ale lui Tăriceanu! Au urmat Gabriela Gavrilescu și Ion Cupă, personaje care se știe că au un simț al orientării deosebit… Din ce știm, mai mulți șefi de filiale sunt deciși să treacă, cu arme și bagaje, la PSD, alții caută refugiu prin PNL (sper să li se trântească ușa în nas, deși nu bănuiesc PNL de o așa de mare forță morală!). La USR și Plus este greu de crezut că vor găsi înțelegere… Asta înseamnă că ALDE se află în plin proces de dezintegrare și-cel mai probabil-resturile lui vor fi înghițite de Pro-România, partidul lui Victor Ponta. Așadar, după ce a reușit să devină un adevărat maestru al dezertărilor, al destabilizărilor și al schimbărilor de direcție, Tăriceanu, ca om politic, va avea un final trist: unul în care nimeni, dar absolut nimeni nu-i va mai acorda atenție! De încredere, nici nu mai poate fi vorba…
Marius CILIBIA
Din pacate, finalurile respective vin mult prea tirziu pentru noi, cei care am fost fortati sa le induram securismul desantat, si pentru Romania, care a fost dusa de ripa de catre toti indivizii nominalizati in articol. Sa dea Domnul ca acest final sa nu se mai lase mult asteptat! Acesti indivizi, si partidele lor cu pretentii nationale – dar in fapt antinationale – trebuiau sa ajunga de mult in haznaua istoriei (asta daca acceptam faptul ca ar fi trebuit sa existe)…