Prin ianuarie 1990, când se punea problema primelor alegeri libere după tăvălugul bolșevic care ne măcinase destinele, auzeam, rostite scrâșnit, de către cetățeni îmbrăcați cu haine ponosite, sau cu pufoaice: ”Nu-l votăm pe Rațiu, că n-a mâncat, ca noi, salam cu soia… Îl votăm pe Iliescu, că e de-al nostru…”… Și ne-am nenorocit pentru vreo două decenii! În loc să aflăm cine a falsificat și confiscat Revoluția, transformând-o în carnaval bolșevic, în loc să aflăm cine a fabricat mitul teroriștilor și a condamnat la moarte, fără remușcări, sute de nevinovați, am avut parte de instaurarea bolșevismului cu față umană, de promovarea carieriștilor din fostul pcr și am fost martorii nașterii oligarhilor financiari de sorginte comunistă… Așa au ales românii! Tot atunci, în primele luni ale anului 1990, eminentul savant american de origine română, Anghel Rugină, fost membru în board-ul ”Planului Marschall” care repusese pe drumul corect economia germană, imediat după război, ne trasa niște condiții de bun simț pentru a transforma ineficienta industrie românească într-una performantă, modernă, stabilă. Finanțele, în opinia sa, trebuiau să se bazeze pe leul din argint și pe o rezervă, în aur și valută, solidă și stabilă. Evident, tot propaganda roșie ne-a dus la alegerea ”variantei Cojocaru”, care ne trimitea la evaluarea fantezistă a inventarului de strunguri și alte mașini unelte. Am ales varianta greșită, aia cu strungurile, că așa au vrut sindicatele. Oligarhia bolșevică și-a făcut, rapid, firme de valorificare a fierului vechi, și toate mașinile-unelte, ajunse valută forte pe piața internă, s-au transformat în fier vechi și-desigur-în sume importante scurse în buzunarele șmecherilor. Pe urmă, aceiași șmecheri, au fructificat și metoda de privatizare MEBO…Așa au ales românii… Prin 1996, după victoria CDR în alegeri, când s-a pus problema privatizării unor obiective economice care nu se mai puteau susține financiar, iar pentru stat deveniseră o povară, aceiași agitatori roșii au lansat sloganul :”Nu ne vindem țara!”, slogan preluat rapid de masele imbecilizate de furia acelorași propagandiști, care îndemnau, pur și simplu, la linșajul investitorilor străini ce ar fi venit să vadă ”fabricile și uzinele născute din sudoarea poporului”… Investitorii corecți au plecat, nu ne-am vândut țara, am dat-o degeaba, iar cei care se lăsaseră prostiți de agitatori au plecat acasă. Așa au ales românii… Din nou… Nu au fost uitați pentru multă vreme, pentru că propaganda roșie nu renunță la o masă de manevră atât de ieftină și de eficientă. Bieții oameni s-au văzut convocați pe la mitinguri, evident cu drapele roșii, pe la acțiuni electorale, de unde se pricopsesc, vorba vine, cu niște mititei, ceva concerte și câte-o bere, plus 50 de lei (cam ăsta este tariful, din ce am aflat)… Acum, aceiași propagandiști, plus fiii sau nepoții lor (meserie ușoară, curată, bănoasă, de ce să n-o urmeze?), umblă printre oameni și spun: ”Eu și familia mea, votăm năroada noastră, că-i a noastră, nu e nemțoaică, ca ăla… Ăla să se ducă la nemțimea lui, să ne lase pe noi!”… Nu vi se pare că se forțează repetarea vechii greșeli? Nu seamănă treaba asta cu ”năroada noastră” cu aia veche: ”n-a mâncat salam de soia, cu noi”? Întreb doar. Eu zic doar că nu trebuie să mai căscăm gura la învârtiții ăștia cu gușa puroiată de bolșevism! Până la urmă, fiecare dintre noi poate să judece singur ce-i mai bine să facă! Sau nu!?
Marius CILIBIA
